Satul Bâcu este situat in S-V jud.Iaşi intr-o zonă colinară a Podişului Central Moldovenesc la 35 km. S. de mun.Iași, la 12 km. N. de orașul Negreşti, jud.Vaslui și la 10 km.S-E de M.Hadâmbu,aparţinând administrativ de com. Ipatele, jud.Iaşi.
Localitatea este atestată în 1617, sub denumirea de ,,Şendreşti’’.Satul Şendreni a aparţinut slugerului Adam Luca (familie înrudită cu Ioan Neculce,cronicarul). A trecut apoi în propietatea cronicarului Vasile Buzilă logofăt III, de la care a fost moştenit de fiul său Enache Buzilă logofăt de Vistierie. După moartea acestuia, din 1806, satul a trecut în stăpânirea fratelui său Petrache Buzilă. Pe la 1816, proprietar era Iordache Gane, căsătorit cu Anastasia,fiica lui Petrache Buzilă. În secolul XVI, vechiul Şendreşti a avut o vatră pe malul drept al Stavnicului, existentă şi la mijlocul sec.al XVII-lea, sub stăpânirea clucerului Andoca. În sec.XVIII, sub Vasile Costachi Negel, satul a fost mutat pe malul stâng al Stavnicului Nou, lângă moara proprietarului. În acelaşi timp, pe partea moşiei Şăndreni a familiei Buzilă s-a format o aşezare, în jurul bisericii din satul actual Bâcul, vatră existentă la 1772. În jurul anului 1845 satul se numea concomitent Bâcul şi Şendreni. Denumirea ,,Bâcul’’s-a impus oficial abia în 1904.Numele este un antroponim: boierul Bâcul sau Bâculescu(unul din proprietarii satului in sec XIX) care vine probabil de la slavonescul ,,bî(â)c’’=bour, animal care popula cândva codrii Moldovei.
Biserica satului, cu hramul ,,Sf.Ier.Nicolae’’, a fost construită în anul 1789, din cărămidă şi piatră, de logofătul de Vistierie Enache Buzilă, pe locul unei vechi bisericuţe de lemn în care slujea un călugăr grec trimis de la Mănăstirea Hadâmbu. Din punct de vedere architectural, sf. lăcaş face tranziţia între formele de tradiţie moldovenească şi trăsăturile specific clasicismului, deşi împărţirea interioară şi volumetria sunt tratate conform cu tradiţiile arhitecturale tradiţionale,având un plan dreptunghiular cu pridvor, alipit bisericii mult mai târziu (la 1923 de boierul D.Dănulescu), pronaos,naos și absida altarului. Pronaosul este înălţat cu un turn-clopotniţă ce are o încăpere destinată clopotelor. Catapeteasma a fost împodobită și pictată în timpul lui Iordache Gane, ginerele fratelui ctitorului,care a mai donat: veşminte, o cruce înaltă de 20 cm. și un potir ca urmare a decesului unui copil al său in vîrstă de 3 ani. Pictura tâmplei a fost executată de pictorul grec Mihail Vasiliis în anul 1824 (amănunt descoperit in urma restaurării din 2005)sub influenţa stilului realist apusean, asemănător lui N.Grigorescu.
